Fanii celebrului film Titanic (1997) își amintesc cu siguranță de „Inima Oceanului”, fabulosul diamant albastru pe care Rose îl purta la gât și care a sfârșit pe fundul oceanului odată cu nava. Deși în cinematografie bijuteria a fost un element fictiv inspirat vag din istoria reală a diamantului Hope, o dovadă fascinantă scoasă la lumină din arhivele presei românești arată că zvonurile despre o astfel de pierdere au circulat chiar în zilele tragicului naufragiu din 1912.

Știrea din ziarul „Universul” (aprilie 1912)

Într-o ediție din aprilie 1912 a cotidianului românesc „Universul” (anul 30, nr. 87-116), o depeșă sosită pe ruta Londra — New-York aducea în atenția cititorilor o informație senzațională, dar complet eronată din punct de vedere istoric, legată de pasagerii de pe vas:

PIERDEREA UNUI MARE DIAMANT

Londra, 5. — Telegramă din New-York: Pe „Titanic” se găsea și marele diamant „Hope”, supranumit și „Diamantul albastru”, pentru nuanța sa frumoasă albastră, unul din cele mai mari și mai scumpe diamante din lume. Acest diamant valora 1 milion și jum. de mărci și aparținea multi-milionarului american Max Lean. Acum și acest diamant se găsește, împreună cu „Titanic” în fundul oceanului și este pentru totdeauna pierdut.

Nota Red. — Despre istoria acestui faimos diamant, publicăm un interesant articol în „Universul Literar” care va apare Duminică.

Realitatea istorică: Ce s-a întâmplat de fapt cu diamantul Hope?

Deși jurnaliștii de la „Universul” au preluat rapid zvonul alarmant al vremii (atribuindu-l și unui proprietar fictiv sau greșit numit, „Max Lean” – cel mai probabil o confuzie cu proprietarul real de atunci, evalutatorul sau colecționarii renumiți, ori chiar magnatul Edward Beale McLean), diamantul Hope nu s-a aflat niciodată pe Titanic.

În primăvara anului 1912, adevăratul diamant Hope se afla în posesia faimosului bijutier din Paris și Londra, Pierre Cartier, care îl achiziționase și îl vânduse ulterior celebrului cuplu american format din Edward și Evalyn Walsh McLean (de unde poate și confuzia de nume din ziar). De altfel, Evalyn Walsh McLean a purtat celebrul diamant timp de decenii după tragedia din 1912.

Valoarea culturală a știrii de arhivă

Articolul din „Universul” rămâne însă o mărturie extraordinară a modului în care panica, confuzia și avalanșa de zvonuri de la suprafață s-au propagat în presa internațională și românească în primele zile de după scufundarea pachebotului. Mitul legăturii dintre Titanic și un diamant albastru valoros exista așadar în imaginarul public și mediatic încă din 1912, inspirând indirect, aproape un secol mai târziu, povestea nemuritoare ecranizată de James Cameron.