Scurtă istorie a trenului: de la locomotivele cu abur la cele mai rapide din lume. Ideea de a transporta bunuri pe șine datează de secole (wagonways cu tracțiune animală în mine), însă trenul modern a luat naștere odată cu puterea aburului.În 1804, inginerul galez Richard Trevithick a construit prima locomotivă cu abur care a circulat pe șine: locomotiva Penydarren. Pe 21 februarie, aceasta a tractat aproximativ 10 tone de fier și 70 de pasageri pe o distanță de circa 16 km în Țara Galilor, cu o viteză de aproximativ 8 km/h. Deși primitivă și grea, demonstrația a dovedit că aburul poate înlocui caii.

Prima cale ferată

Progresul a venit rapid. În 1825, George Stephenson a inaugurat Stockton and Darlington Railway din Anglia – prima cale ferată publică care a folosit locomotive cu abur atât pentru marfă, cât și pentru pasageri. Locomotiva Locomotion No. 1 a tractat zeci de vagoane și sute de călători. În 1829, locomotiva Rocket a lui Stephenson a câștigat probele de la Rainhill, atingând circa 50 km/h și stabilind designul clasic al locomotivelor cu abur (cazan multitubular, tiraj forțat etc.). În 1830, deschiderea liniei Liverpool–Manchester a marcat începutul erei feroviare moderne.

Expansiunea pe toate continentele

Secolul al XIX-lea a adus expansiunea explozivă a rețelelor feroviare pe toate continentele, accelerând Revoluția Industrială, comerțul și migrațiile. Locomotivele au devenit tot mai puternice și rapide (recordul de viteză pentru abur aparține locomotivei Mallard, cu 203 km/h în 1938). La sfârșitul secolului au apărut primele electrificări și, mai târziu, locomotivele diesel.Adevărata revoluție a vitezei a venit în 1964, când Japonia a inaugurat Shinkansen (Tōkaidō Shinkansen) între Tokyo și Osaka, cu o viteză de operare de 210 km/h. A fost primul sistem de mare viteză dedicat, care a inspirat întreaga lume. În Europa, Franța a urmat în 1981 cu TGV, care ulterior a stabilit recordul mondial pentru trenuri pe roți: 574,8 km/h în 2007.

Unde sunt cele mai performante trenuri

Astăzi, cele mai performante trenuri comerciale ating 350 km/h (China – seria Fuxing/CR400 pe rute precum Beijing–Shanghai; există planuri pentru CR450 cu viteză comercială de până la 400 km/h). Maglev-ul (levitație magnetică) depășește aceste limite: Shanghai Maglev circulă comercial cu până la 430 km/h pe o distanță scurtă, iar prototipul japonez SCMaglev L0 Series a atins 603 km/h în teste (record mondial). Maglev-urile elimină frecarea roată-șină și promit viteze și mai mari în viitor.

De la locomotivele greoaie ale lui Trevithick, care abia depășeau un om alergând, la trenurile care leagă orașe în câteva ore la sute de kilometri pe oră, istoria trenului este una a progresului tehnologic continuu – de la abur la electricitate, de la oțel la maglev și, poate, la sisteme în tuburi de vid (Hyperloop). Trenul rămâne unul dintre cele mai eficiente și sustenabile mijloace de transport pe distanțe medii.

Cele mai mari catastrofe feroviare din istorie

Numărul exact al victimelor este adesea incert în cazurile din timpul războaielor sau când multe corpuri nu au fost recuperate (râuri, incendii etc.). Iată cele mai grave, după estimările acceptate:

1. Peraliya (Sri Lanka), 26 decembrie 2004 – aproximativ 1.700 de morți.
   Trenul supraaglomerat „Queen of the Sea” (Ocean Queen Express) a fost lovit de valurile tsunami-ului provocat de cutremurul din Oceanul Indian. Este considerat cel mai mortal accident feroviar din istorie.

railway-technology.com

• Ciurea (România), 13 ianuarie 1917 (stil vechi: 31 decembrie 1916) – estimări între 600 și 1.000 de morți (cel mai frecvent citat: 800–1.000).
  Un tren militar/refugiați extrem de supraîncărcat, venind de la Galați spre Iași în timpul Primului Război Mondial, a rămas fără frâne pe o pantă, a deraiat în stația Ciurea și a luat foc. Multe victime nu au fost identificate; a rămas cea mai gravă tragedie feroviară din România și una dintre cele mai mari din Europa.
• Saint-Michel-de-Maurienne (Franța), 12 decembrie 1917 – bilanț oficial circa 435, dar estimări mai vechi ajung la 600–800+.
  Un tren militar supraîncărcat cu soldați francezi (în permisie de pe frontul italian) a deraiat din cauza vitezei excesive pe o pantă abruptă și a luat foc. A rămas secret militar mult timp.
• Bihar (India), 6 iunie 1981 – estimări între 500 și 800 (oficial mult mai mic, ~235).
  Un tren de pasageri supraîncărcat a deraiat pe un pod și a căzut în râul Bagmati în timpul unei furtuni/ciclon. Multe corpuri au fost luate de ape.
• Ufa (URSS, azi Rusia), 4 iunie 1989 – 575–645 de morți.
  O scurgere de gaz dintr-o conductă a format un nor inflamabil care a explodat exact când două trenuri de pasageri se încrucișau. Unul dintre cele mai grave din epoca modernă.

Alte tragedii majore (cu sute de victime):

• Guadalajara (Mexic, 1915) – ~600 morți (tren scăpat de sub control într-o prăpastie).
• Balvano (Italia, 1944) – ~500–600 morți (asfixiere cu monoxid de carbon într-un tren blocat în tunel).
• Torre del Bierzo (Spania, 1944) – sute de morți (cifre oficiale mult mai mici din cauza cenzurii).

Majoritatea acestor catastrofe au avut cauze comune: supraîncărcare, defecțiuni la frâne, condiții meteo extreme, viteză excesivă sau factori de război. În prezent, sistemele moderne de siguranță (semnalizare automată, frâne mai bune, monitorizare) au redus drastic astfel de tragedii.