Cât de periculoase sunt insectele invazive în Europa? Insectele invazive precum țânțarul tigru și viespea asiatică devin tot mai frecvente în Europa, cu consecințe devastatoare pentru sănătatea umană, agricultură și mediu. Pe măsură ce iernile devin mai blânde din cauza schimbărilor climatice, insecte care în mod normal trăiesc doar în tropice încep să se simtă tot mai „acasă” în Europa. În același timp, viteza transportului și comerțul global le facilitează mai mult ca niciodată deplasarea — în lemn importat, plante în ghiveci sau pur și simplu ca „pasageri clandestini”.

Dar acești nou-veniți exotici nu sunt deloc bineveniți. Experții de la Agenția Europeană de Mediu au declarat pentru DW că speciile alogene invazive, inclusiv insectele, reprezintă o „amenințare majoră pentru plantele și animalele native din Europa și una dintre cele cinci cauze principale ale pierderii biodiversității”. Deși sunt mici, acești dăunători concurează cu speciile locale pentru resurse și destabilizează ecosisteme fragile deja afectate de poluare, supraexploatare și încălzirea globală. De asemenea, sunt o problemă serioasă pentru oameni: răspândesc boli, distrug culturile agricole și costă Uniunea Europeană aproximativ 12 miliarde de euro anual pentru combatere și refacere.

Iată câteva dintre cele mai periculoase insecte invazive care amenință Europa:

Țânțarul tigru asiatic (Aedes albopictus)
Țânțarul tigru, numit astfel datorită dungilor sale albe distinctive, este originar din pădurile tropicale și subtropicale din Asia de Sud-Est și a fost observat pentru prima dată în Europa, în Albania, în 1979.

A ajuns în Italia și Franța în anii 1990 și este acum bine stabilit în Balcani, sudul Ucrainei, sud-vestul Rusiei și în mare parte din regiunea mediteraneană. Datorită ouălor sale rezistente și adaptării la temperaturi mai scăzute, a fost observat recent și în Belgia, Germania și chiar până în Suedia.

Se dezvoltă în mediul urban, reproducându-se în apă stătătoare din ghivece sau jgheaburi. Această adaptabilitate — împreună cu faptul că este activ ziua — face din oameni o țintă ușoară. Înțepăturile sale pot transmite boli precum dengue, chikungunya, virusul West Nile și Zika.

Viespea asiatică (Vespa velutina nigrithorax)
Această insectă periculoasă, originară din Asia de Est, a apărut pentru prima dată în Franța în 2004. Este puțin mai mică decât viespea europeană, are o culoare mai închisă și este activă ziua.

S-a răspândit în peste o duzină de țări europene, inclusiv Spania, Portugalia, Belgia, Italia, Germania și Marea Britanie. Nu trebuie confundată cu viespea asiatică uriașă („viespea ucigașă”).

Deși înțepătura este dureroasă pentru oameni, pericolul principal îl reprezintă impactul asupra securității alimentare și biodiversității. Se hrănește cu polenizatori esențiali precum bondarii, fluturii și muștele, dar principala sa țintă este albina europeană, responsabilă pentru polenizarea a peste 80% din culturile și plantele sălbatice din Europa. Poate ucide până la 50 de albine pe zi.

Furnicile americane (Solenopsis geminata, Solenopsis invicta, Solenopsis richteri, Wasmannia auropunctata)
Pe lista speciilor invazive a UE se află și patru specii de furnici străine: furnica de foc tropicală, furnica de foc roșie importată, furnica de foc neagră importată și furnica de foc mică.

Aceste insecte au fost introduse accidental din America Centrală și de Sud, unele încă din anii 1860. Au înțepături dureroase care pot provoca reacții alergice și înlocuiesc rapid speciile locale, afectând ecosistemele și agricultura.

Un studiu din 2023 a arătat că 7% din Europa oferă habitat potrivit pentru aceste furnici, iar procentul este în creștere. Jumătate dintre orașele europene sunt deja vulnerabile. Ele pot provoca și daune echipamentelor electrice, rozând cabluri și provocând scurtcircuite.

Ploșnița marmorată brună (Halyomorpha halys)
Această specie extrem de invazivă din Asia este răspândită în Franța, Italia și Elveția și prezentă în cea mai mare parte a Europei.

Este atrasă în special de fructe, nuci și vița-de-vie, dar afectează și legumele și culturile de soia. În Italia, a provocat pierderi de aproximativ 588 de milioane de euro doar în 2019.

O metodă mai ecologică de combatere implică utilizarea dușmanului său natural: viespea samurai (Trissolcus japonicus), care își depune ouăle în ouăle ploșniței, distrugându-le. Totuși, unii cercetători avertizează că introducerea unei alte specii străine ar putea avea efecte negative asupra ecosistemelor.

Gândacul asiatic cu antene lungi (Anoplophora glabripennis)
Considerat una dintre cele mai periculoase 100 de specii invazive din lume, acest gândac reprezintă o amenințare majoră pentru arborii foioși.

Adulții se hrănesc cu frunze și ramuri, iar larvele sapă în trunchi, ducând la moartea copacului în câțiva ani. Arborii din orașe sunt deosebit de vulnerabili.

Insecta este adesea introdusă prin ambalaje din lemn și a fost găsită în Franța, Germania, Italia, Elveția și Polonia, însă nu este încă larg răspândită, iar unele campanii de eradicare au avut succes.

Europa va trebui să învețe să conviețuiască cu aceste insecte
„Insectele invazive sunt adesea mai greu de gestionat decât plantele sau animalele mai mari: sunt mici, mobile, se reproduc rapid și trec neobservate până când pagubele sunt deja produse”, arată Agenția Europeană de Mediu.

Deși eradicarea completă este aproape imposibilă, impactul poate fi redus. De exemplu, viespile asiatice pot fi controlate prin capcane și distrugerea cuiburilor, iar în Italia se folosesc drone și inteligență artificială pentru monitorizarea ploșnițelor. Alte metode includ tratarea lemnului înainte de transport sau eliminarea apei stagnante din jurul locuințelor pentru a preveni înmulțirea țânțarilor.

Experții subliniază însă că insectele nu sunt neapărat mai periculoase decât alte specii invazive — fiecare caz având propriile complexități biologice și ecologice. Cât de periculoase sunt insectele invazive în Europa ne întrebăm cu toții alarmați.